Gehalten/ Ținut în brațe
Öl auf Leinwand
Ein Mann hält eine Frau.
Still. Ohne Eile. Seine Arme bilden einen schützenden Kreis, in dem nichts gefordert wird. Nähe geschieht einfach.
Die Frau lehnt sich an, lässt Gewicht abgeben. Ihr Körper folgt diesem Moment des Vertrauens. Kein Festhalten, kein Drängen nur Dasein.
Das Blau umhüllt beide wie ein leiser Atem. Es trägt Ruhe, Tiefe und Sanftheit. Licht erscheint zurückhaltend, fast scheu, und erinnert daran, dass auch Stille lebendig ist.
Gesichter treten in den Hintergrund. Was bleibt, ist die Geste. Ein Bild von Nähe, die nicht erklärt werden will. Von Halt, der leise ist. Von einem Miteinander, das nichts braucht, außer Zeit.
Ein Augenblick, der bleibt.
Un bărbat ține o femeie.
În liniște. Fără grabă. Brațele lui formează un cerc protector, în care nu se cere nimic. Apropierea se întâmplă pur și simplu.
Femeia se sprijină de el, își lasă greutatea. Corpul ei urmează acest moment de încredere. Fără a ține strâns, fără a forța, doar prezență.
Albastrul îi învăluie pe amândoi ca o respirație ușoară. Poartă calm, profunzime și delicatețe. Lumina apare reținută, aproape timidă, și amintește că și liniștea este vie.
Chipurile trec în plan secund. Ceea ce rămâne este gestul. O imagine a apropierii care nu vrea să fie explicată. A unui sprijin tăcut. A unui „împreună” care nu are nevoie de nimic, în afară de timp.
Un moment care rămâne.